Mă cheamă râul vieții de departe,
În timp ce sorb din izvorul tău scris
Și fug înspre el, înecandu-mă în mare.

Trei ape termale,
Trei ape acide,
Trei ape învolburate,
Trei vieți de urmat.

Curgi peste mine măcar, dar nu mă îneca.
Gustul dulce (de izvor) cu cel sărat (de mare)
Nu fac simbioză-- formează doar lichid cefalorahidian.

Natura cea frumoasă mă împușcă
Și zac mort un anotimp întreg.
Se aștern frunzele pe mine,
Și pe urmă vine primul îngheț;
niciodată invers . invers niciodată.

Plan de oglindă tăiat în gheață,
De sub ea mă uit neclintit la ce sunt
Și omul din oglindă -- pleacă.

Niciodată pietrele trec, și apa rămâne,
Numai atunci când din temelia ta ele se desprind,
Și fiecare taie cum și cât știe,
Rămân munte (de apă cariat), furtuni stârnind...