voi începe prin a vă spune că de multe ori sunt în dezacord cu mine însumi
și simt că oricât aș insista tot vor fi momente în care mă voi depăși numeric
dar cum dincolo de iubire e trăirea, mă voi trăi până la capăt

în sala cuvintelor pierdute răsună scâncetul copiilor
îmi pun palmele la ochi să nu-l mai aud și las toate visele
să rătăcească printre momente delicate

alungatu-m-am departe de toată nebunia colectivă
să-mi spăl durerea ce mă-mbracă, iar ele, cuvintele catapultate
se sparg de frontonul buzelor surpate

și va veni o vreme când am să mă spăl în lumină topită
adâncindu-mă și despărțindu-mă de toți ceilalți pentru că
unicitatea mă definește și mă scoate din rând

legenda spune că Dumnezeu își face timp și trece prin viață fiecăruia
să nu mă așteptați, vedeți-vă de treburi și de viață
pentru că nu știu când voi putea transforma o linie paralelă într-o intersecție

pasărea nopții a luat luna-n cioc și-a ascuns-o sub aripă