Sonet

Idilă virtuală

Pe facebook, mi-amintesc, te-am cunoscut
Privindu-ți poza pusă, în neștire,
Aveai în ochii verzi o strălucire
De raze laser, și-asta m-a durut…

Puteam să-ți dau un „like” de aș fi vrut
Sau chiar vreo două… dar nu-mi stă în fire,
Deși tu m-ai tratat cu nesimțire
Și chiar c-un „ Hai sictir! ”, când ai putut…

Nu mai e, deci, nimica de făcut,
Dau dublu click pe-o nouă cucerire
Ce mă-nfierbântă cu a ei iubire,
Iar de mă mai reții chiar și-un minut
Simt că-ntre noi e o așa răcire
C-o să atingem zero absolut!

Rondel

Regrete la ultraviolete

Când treci îngândurat pe malul mării
Învăluit în fumul de țigară,
Ești ca un vechi sifon ce dă pe-afară
Bolboroseli din spectrul disperării.

Și soarele cu greu vrea să răsară
Pe-un cer senin ce nu-i prea acătării,
Când treci îngândurat pe malul mării
Învăluit în fumul de țigară…

Se nasc în valuri umbrele ocării,
Din razele ce-n valuri se strecoară:
Te-ai ars la Varna iar în astă vară,
Căci ți-au furat mașina-a doua oară
Și-acum digeri pastila resemnării,
Când treci îngândurat pe malul mării.