e în viața asta dat să fie și-o vârstă-a turbării
în tine se răscoală acum animalul legat
lanțul te ține-n pripon și ai vrea
să fie iar ca pe vremuri

uită-te la câinele nostru
când erai nenăscut
ca tine acum a "turbat"
trăgea cu dinții de lanț și urla
lipăia apa în silă și mai nu mânca
avea ochii tulburi
i s-a luat de la gât legătoarea
și ca din pușcă-a plecat
dus a fost mai bine de-un an...

ologit jegărit de ureche mușcat
cu bruma pe el l-a găsit maică-ta
covrig tremurând lângă gard
ar fi vrut să-i zică: marș unde te-ai dus
dar din milă a lăsat poarta deschisă

nu mai e nevoie de legătoare
și să-l bați nu mai pleacă
s-a făcut rău cu străinii
să-i muște nu alta îi latră
se uită cu drag la mă-ta când îi dă demâncare
și dă din coadă
cu toate că-n ochii ei vede-un reproș
stăpânit cu greu
a mușcăturii lui de-altădată...

unde te duci? să vezi câinele? cușca e goală.
câinele-acela sunt eu...