umbra e o femeie tristă,
dependentă de tine ca de un drog
de ți se vâră în așternut
tu nu faci dragoste cu ea niciodată
umbra e un continuu sevraj
al tău de tine
umbra conține aer
tu respiri greu de la tutun
tragi aer și-o bucățică de umbră în piept,
te sufoci

umbra ta visează templul tăcerii de lumină
devine invizibilă
prin întunericul total al minții
ți se urcă la cap
ca la o beție cu alcool șaptezeci de grade
aprinzi bricheta zorilor
la concertul acesta cotidian
și iar ți se lungește umbra

ai încercat deseori amputarea
femeia tristă ținea cu dinții
n-are unde să plece
și nici tu nu vrei să fii un om fără umbră