Sunt mii de oameni pe pământ
Fiecare cu al său gând,
De-ncerci s-ajungi să-i înțelegi
Vei face doar să te îneci.

Căci nicicând fie-va la fel,
Fiecare-i cu al său țel
Și de-i cerca să îi unești,
Pe toți să îi împrietenești

Te-i prabuși cu-un vuiet lung.
Toți pe-al lor unic drum se duc.
Fiece om are-al său vis,
Altul decât orice alt ins

Tu de-i cerca să le unești
Ajungi ca să păcătuiești.
Căci riști să tulburi al lor somn,
Singur dar al oricărui om.

Rămânem deci toți separați,
În voia sorții aruncați
Și poate-om fi același vis
Acolo sus în Paradis...