priveam, retras, lumina prinsă-n hamuri
și mă miram de dulce a ta gură
cum poate fi învins dar și augură,
genunchii mei se prăvăleau în hramuri.

și te primeam cu dragoste, cu ură,
izbeau în mine-aceleași roase ramuri
băteau furtuni în vechi a mele geamuri
și codrul îngâna o uvertură.

din ancestrală zestre de grăire
cuțitul limbii tale tare taie
ca-n foc și ape de dumnezeire.

îmi pregătisem vorbe de bătaie
și împingeam a sinelui sleire
spre din cuvânt eterna vâlvătaie.