m-am făcut om dar pustiirea se oglindea în ochi mei
și nici stelele nu-mi căutau umbra
așa că m-am lepădat și mi-am luat zborul

cerule măritule de ce-mi speli cărările și îmi cerni temerile?

mi-am luat trup de patimă răstignit între două zboruri
dar sufletul meu tânjea după căldura brazdei
să-mi aflu liniștea într-o nouă viețuire

bunule pământule ascunde-mi lacrimile

și atunci m-am dezbrăcat de tot trecutul și m-am îngropat sămânță
dar vaietele urcau din adânc ca aburul de tămâie
alungându-mi pacea și așteptarea

codrule bătrânule ascunde-mi potecile, urmele, suspinele

am îmbrăcat trup de viețuitoare
dar picioarele mă purtau tot în jurul neliniștii
și nu mai vedeam decât un continuum fără început sau sfârșit

râule molcomule mi-ai luat așteptările împletind visările

lepădat-am trup de apă și în duh m-am întrupat
căutând să-mi stâmpăr setea dar tot de otravă-am dat
între static și dinamic nu-i decât o lacrimă și drumul ei