nu-ntreba din ce stamine stelare
ți-am scuturat în fereastră polen de vibrații acvatice
sunt promisiunea celestă de fluturi și argintez silabele vântului
cuvântului îi ventilez harnică pasteluri aromate
robi ai poemului suntem
vom unge cu miere crestele munților
copilărește vom mesteca lent crepusculare smerenii
neuitând să pictăm pe obraji vocale fără de număr
râsului auriu

nu recunoaștem terțina în care văzduhuri
ne leagă hamacuri de vise
game își schimbă cheia galactică
ecouri ni se-ntorc mereu mai bogate
același miracol
își citește alfabetul invers când tivim bulboane de azur
oriunde simțim împietrirea

nu-s tristă niciodată
mâinile tale sau poate cicadele care zornăie-n ferestrele pielii
redau vertebrelor arhitectură de ceruri

copil sârguincios
universul învață alfabetul fluidelor atingeri în sângele nostru
și-i lustruiește pământului genunchii

sub pleoapă un greier trage corzi sinilii dintr-un fulger
în cioburile propriului chip
misterul ne-ngroapă fără portfard și ghete de schimb

pulsul
își pune șal de flori de cireș

pretutindeni
nervos miroase a reavăn de viață