Când picuri mici de gheață cad
Din norii triști și cenușii
Iar soarele e supărat
Uitând de făpturile vii

Atunci,c-o umbră de speranță
Din infinitul de durere
Totuși omul e încă-n viață
Și își caută mângâiere. ..

O vrabie ce ciripește
Cercând agale al ei cuib
Se chinuie și îndrăznește
Să intre pe lângă uluc.

Acolo este casa ei,
Acolo e în siguranță.
Acolo are-un pumn de mei
Și-o familie sănătoasă.

Frumos și mândru în văzduh
Un porumbel apare-n zare.
E simbolul Sfântului Duh.
Poate e a lui incarnare.

Acum e ziuă însă noaptea
Se-aude cum câinii tot urlă
Și-n zări e doar singurătatea
Care în întuneric umblă. ..

Pârâul dulce din pădure
Ce vara curge-ncetișor
Nu a mai vrut ca să îndure
Gerul năprasnic. A spus "Mor!"

O veveriță tot pândește
Să se urce într-un stejar.
Poate că astfel reușește
Să găsească o ghinda iar.

Nici liliecii nu mai zboară.
Toți stau ascunși în adăposturi.
Așa este de frig afară,
Iarna iarăși ne ia la rosturi...

Omul,în tot acest funebru
Tablou rece și înghețat,
Așteaptă Crăciunul ferice
Când merge iar la colindat...