Rime îndoliate…

Rime îndoliate,
Cu prea multe surori măritate…
Nu-mi furați timpul prețios,
Să-mi dați viața curată pe spate,
Ca cea a brazilor din munte, tăiați nemilos,
Doborâți din picioare, supărăcios…
Lăsând suprafețe golite,
Ca inimile întristate,
Și de tot văduvite.

Rime îndoliate, nu vă plac,
Vreau doar rime sincere, colorate…
Ca florile câmpului în soare desfătate,
Îmortalizate doar în cerneli binecuvântate,
Adunate , nu răsfirate și amăgitoare…
Ca ale fețelor împănate.

Rime îndoliate, ocoliți-mă de departe,
Iubesc rimele, pe față și pe dos croșetate,
Ce ard în cuvânt, ca o flacără olimpică vie,
Purtată de tineri atleți, cu măreție,
Fiți a mea bogăție, pentru eternitate.

Rime frumoase, venite spre mine, în fine…
Lecții de viață, cu trup de poezie,
Zidiți înțelepciunea, în vecie !
Rime îndoliate, ocolită viața vă fie !
Nu placeți nimănui și nici mie.

12-01-2017