în dimineața asta
aproape la fel ca în toate diminețile
o să-mi strâng patul cu vedere la răsărit
o să mă-nconjur de aroma unui 7 matinal ratat
atât de viu păstrat în toate simțurile
de pildă
în felul în care știu să uit lingurița într-un clinchet
în pădurile etiopiene trezind miracol după miracol
să mă fac mai apoi că niciodată nu e prea târziu
oricât de puțin devreme ai începe ziua
îmi voi prinde părul școlărește aproape real fără să-mi pese că
așa voi fi cu 1 milimetru poate 2 mai puțin femeie nu
nu voi uita să nu te uit
să-mi amintesc
de surâsul nostru comun
de înțelepciunile tandre-adolescentine
de faptul că tu
în apocalipsele și genezele proprii faci mereu
detaliul esențial din mine
pe urmă
voi aduna în căușul căușului
îngeri cu chip de păsări ale inimii
le voi cânta în felul acela în care se cheamă lumina
tulpinile din rădăcini
pacea din rătăcire
iar Tu,
Doamne,
Tu...,
să nu care cumva să pleci oleacă prea departe!