Îmbracă haine nepotrivite iernii,
zăpezile s-au depus până la acoperișuri
nu e căldură,
înghețul se-nghesuie să treacă pragul.

Noaptea este dușmanul de moarte
nici câinii nu latră,
la marginea puterii bate vântul,
peste tot sunt puse capcanele sărăciei.

Nu poti privi mai departe
orizontul s-a pierdut în chiciură,
se aud pași de fantome oarbe
degerarte după oglinzile negre.

Mi-e teamă de cuvintele reci
prin care o să spun ce simt
într-un ținut care-i grădină sfântă
și nu Groenlanda.