fata asta strânge gunoaiele din ochii noștri
șchioapătă și surâde trist privește drept
nu clipește când adună frunzele moarte și fluieră
chiar dacă plouă mărunt nu se grăbește fluieră
trenul de la ora paișpe pufnește cred că s-a săturat să care
motorină pentru atâtea mașini care poluează
aerul pe care îl respirăm mai mort decât
lumea

îi dau o sacoșă cu lucruri nepurtate în lipsa ta
fluieră și se bucură ca trenul care pleacă să descarce
toată greutatea lumii surplusuri și tot ce-ar putea inflama
orgolii la saturație maximă
are un zâmbet irascibil deplorabil infect
mă face să mă simt sub ordinea mileniului
războiul cu siguranța se duce de mult
e mai grav decât cel de o sută de ani
e ca atunci când dragostea e nevoită să se ascundă în bunker
nimic nu e mai frumos decât atunci când lumea știe
când strălucește totuși

mă apropii de ea spunându-i să probeze iubirea
sper să i se potrivească