femeie nu mai ascunde îngerul înăuntrul tău
așa mi-ai spus cândva
nu-ți mai abandona libertatea pe umărul nimănui

te-ai descurcat bine în visul de azi noapte
ai prins la timp trenul ai urcat din mers fără bilet
conductorul nu te-a văzut aștepta confuz
pe culoar ziua de mâine

micile victorii nocturne îți luminează colțul de liniște
o liniște paradoxală care te înfioară
așa cum te înfiori de câte ori auzi
țipătul ambulanței la capătul străzii
când din pântecul nopții curg cadavrele
tuturor iubirilor neîmplinite
iar tu nu mai știi ce să faci cu ele
le alinți ca pe prunci

iei cu tine o lacrimă și un zâmbet
și pleci într-o țară îndepărtată
grijile îți atârnă umărul ca o raniță de soldat

te trezești târziu în zgomotul roților de tren
răsăritul alerga pe un câmp sălbatic