frământările se reduc la regrete târzii
sufletul nu mai rezolvă contradicții
gânduri mă poartă spre spații pustii
iarna nu face cu candoarea conjuncții.

în codri nu se-aud triluri de mierle
ori de privighetori preafericite
luncile au straturi de zăpadă grele
de arbori atârnă sloiuri nenorocite.

pe ferestre gerul pictează flori de gheață
la răspântiile firii e multă tristețe
nu iubesc iarna în ea nu este viață
tarabele sunt cenușii goale prin piețe.

sunt palide luminile de dimineață
și razele de soare tremură pe fețe.