(Soției poetului)


Înainte de a te naște,
Tu ai fost o rază de soare
Filtrată prin gingașe flori de cireși
De pe ramurile vibrând sub picăturile de rouă
Cu sori micuți și sclipitori în ele...
Când te-ai născut,
Toate aurorele boreale și australe s-au unit
Sus, deasupra Grădinii Raiului...
Când ai făcut primii pași,
Toți vulturii condori s-au înălțat spre zenit,
Plutind măreț pe seninul strălucitor
Să-ți scrie Numele pe azuriul lui.
Când ai surâs,
Universul întreg a surâs
Și s-a umplut cu mii de galaxii noi...
Când te-am văzut prima dată,
Toți îngerii din cer s-au coborât
Să te îmbrace cu raze de lumini orbitoare
Văzute numai de mine.
De atunci, ai rămas
Cea mai mare minune din Cosmos!
Dacă Tu-mi dispari,
Tot Universul va dispărea
Strângându-se nevolnic
Într-un singur atom umil,
Cum a fost la început de început,
Iar cu el se va stinge brusc toată materia,
Toată creația, toată existența
Și nu va mai fi Nimic, Nimic, Nimic!...