Asemeni unui sclav becisnic,
m-arunci în ghearele smintitului casap,
constrângi durerea să rămână-n mine,
să-mi ruineze sufletul curat.
Tu jubilând de fericire ,
nelegiuitule armonios ,
sindrom-emblemă blestemată a robilor străvechi ,
supusă-n veșnicie mărețului trecut.
Principiile tale învechite ,
ți-au ajustat imensele lacune ,
rănile erupând un sânge bolșevic.
Rege impur al șubredei mele inimi ,
biruiește acest ultim potrivnic ,
întoarce-te pe căile credinței .
Cu stăruință , însă , reflect încă la tine ,
nu pot uita impunătoarea ta statură
și rangul tău de general poetic
… pehivlanule imperfect .