toată lumea plecase
eram singuri
între doze de bere goale și coji de semințe
stăteam pe treptele din spatele blocului


stăpâneam tot cerul morților
cădea prima ninsoare din acel an
îngerii noi
își scuturau puful


Dumnezeu se încălzea
între palmele noastre
când ne țineam de mână
aveam puterea să creștem piatra


atunci nu învățasem încă să mă ascund în bere
tu încă nu știai să te minți
spărgând semințe
în fața televizorului