Cum să mai fii simplu, când,
merilor li s-au tăiat din ramuri
lipindu-le trupuri de roze,
să înflorească altfel,
când, iarba traversează calea ferată,
că să privească o clipă în ochii primăverii
și nu mai are fluturi nici aerul nici stomacul,
când crema de mâini miroase a toporași,
iar toporașii colorează în violet Cartea Roșie...
Când cocorii au aripile rare de nezbor
iar rândunele supraponderale nu mai încap sub streșini
broaștele nu se mai visează prințese,
ci prințesele visează la buze de broaște
copii ce nu au văzut marea sunt înghițiți de balene
iar medicii pun perfuzii cu supradoze de lăcomie
unora cu prea multă imunitate…
când iezii cu patru ochi abia de se mai țin pe piciorul clonat
iar găinile fac ouă vegane

Dimineața ne cerem iertare
iar seara vindem păcatele-n rate
La gât purtăm cruci de aur iar în piept găuri adânci
și ne mințim când ne uităm în oglindă că suntem frumoși,
pseudozâmbim și ne pseudoiubim

Priviți, se aprinde lumina seara pe la geamuri, în ceruri,
ea, poate, ne vede mai simpli decât suntem...