deschid în noapte fereastra și caut
s-aud măcar un zvon de cuvinte
doarme orașul
cuvintele dorm
porumbei cu cap sub aripă

plimb ochii la stânga la dreapta
în sus și în jos
oare am uitat să deschid pleoapele
că nu văd nimica
dorm cumva și nu știu
parcă nu eram somnambul...
hei unde-mi sunteți voi cuvintelor?

tâmpla-i cuibarul
mi-aduc aminte și scutur din cap
gândurile cred că-mi sunt răsclocite
și mă opresc să nu le sparg
"oul răsclocit îl îngropi
ori îl zvârli în closet
-îmi zicea bătrânul-
nu-l sparge că pute"

amestecul de cafea și fum de țigară
îmi fac gura amară...

deschid fereastra virtuală
și caut și caut
pe metereze câțiva arcași
mai slobozesc săgeți în tăcere...

tu ce faci
aud întrebarea
eu rămân îi răspund mustăcind
pe mine încă nu-i pusă bulina roșie
rezist la curtemur...