cartofii copți fără sare și supa strecurată
sunt singurul regim de care iți mai pasă
albul pereților din spital
încălzit în jurul unei candale aprinse
e singura imagine care mai poate trece
prin pleoapele aproape închise
nu ai mișca niciun mușchi
de frică să nu deformezi urmele
ultimelor mângâieri lăsate
de mâinile copiilor
asculți zgomotul mopului
care șterge apa scursă de pe bocancii lor
picioarele încep să schițeze ușor
mersul din copilărie
când călcai cu tălpile goale
dudele căzute în praf
sfoara începe să se strângă la gura sacului
cauți forța să-l răstorni
să curgă din el toate visele
în pat peste salteaua cu memorie
să le țină minte
să poți respira ușor
pe singurul drum
pe care îl mai poți face
fără ajutorul asistentelor