am încercat multă vreme să deschid ochii
să privesc tot ce a fost minunat în viața mea
dar cît de departe sunt în stare să văd
și cum să dau la o parte tot ceea ce mă împiedică?!
oare în relația mea cu minunăția e ceva profund
atît de pur încăt să merite cît de departe
sunt în stare să văd?! apoi
într-o zi
sau poate în mai multe zile
în suma lor nu mai contează care
am realizat că în relația asta e tatăl meu
și dincolo de el sunt eu
minunăția lucrurilor pe care nu le-am trăit împreună
dar dacă închid ochii
le simt
cu ce preț?