Te-aș ruga să te uiți
Înspre cei care plâng,
Să-nțelegi că ei stau
Sub o noapte de plumb.


De aceea te-aștept,
De aceea te caut:
Între mine și tu
E-o strivire de flaut.

Cine ești, doamna mea,
Și de unde răsari?
Dintr-o castă de prinți,
Dintr-un neam de plugari?!

Lângă noi zboară păsări
Pe un celălalt cer;
Numai două priviri
Răstignite în ger.