ora-i târzie
moartea îmi piaptănă părul duios ca o soră mai mare
stăm tolănite amândouă printre perne dantele și flori
o ceașcă în aburi doarme lasciv pe tava de argint
luna lucește în porțelanuri
la gramofon se aude o muzică veche
ea oftează adânc îmi spune că e geloasă
că pielea mi-e vie miroase a rouă de roze
mă strânge cu patimă-n brațe
perdeaua foșneste ușor
o umbră subțire se ascunde sub pat
din ploaia de-afară o pasăre intră-n fereastră
tresar și-i văd ochii oglindă
un tunet un țipăt sfâșie aerul de mătase
rochia udă și rece se lipește de coapse
carnea e leneșă pleoapele cad
întind mâna departe în vis

și a fost noapte și a fost zi
a rămas doar un cântec de leagăn