Cândva când nu va fi cuvânt
A fi se va schimba-n trecut
Când miezul zilei va muri în gând
Atunci și pietrele vor fi tăcut.
Cândva când soarele va obosi
A revedea e numai în oglindă
Când urma pașilor va dăinui
Atunci ia drumul tău și-apoi colindă.
Cândva când nu vei fi cu tine
Iar a trăi e doar un gând etern
Când ce-a fost rău, acum e bine
Atunci e loc de ultimul refren.
Cândva când uiți, făcându-ți bine
Iar steaua nordului o porți alean
Când readormi dorul din tine
Atunci privește larg spre geam.
Cândva e mult mai mult decât un pic
E unicul ce stă neînfăptuit
Cândva vei regăsi ce n-ai dorit
Cândva e totul totului din el nimic.