viața valiză grea cu obiecte necesare
o târăsc pe rotile ca pe un invalid
îi șoptesc că va fi totul bine
mă intersectez cu oameni
sau alte vieți în carouri
figuri dezolate săpând trotuarele
din priviri
îmi dau seama de pericol
singurătatea cu pistolul pregătit
iese dintre umbre și neliniști
face un zgomot infernal
sperie lumea
în timp ce glontele ei mă atinge
mă doboară
mă lasă în propria baltă de sânge
nimeni lângă mine când sunt cel mai
jos

*
ne naștem cu secrete
chiar și la sânul mamei
suntem altceva decât
așteptări
carnea crește pe trup
adăugând sensuri necunoscute ființei
părinții par că știu totul
ce mâncăm cât dormim
când ne-am ridicat
primul dinte
febra și colicii noștri
prima notă proastă
bătăi înjurături
chiuluri
praf

cu fiecare zi ne depărtăm
unii de alții
ascundem lucruri fapte dorințe
de câte ori vrem să ne aruncăm în gol
de pe muchia vieții care
intră mai adânc în carnea aceasta
pe care n-o mai recunoaștem
deformați de realitate

*
în fiecare zi șlițul geamului
desfăcut ușor spre lume
ca și când ar avea ce să expună
dinăuntru amorțit suflul meu
se confundă cu zgomotele
de-afară mirosurile
trădează moartea

vântul șterge imaginile
își orchestrează ținutul
după răspunsul păsărilor care
se salvează mereu
prin zbor


(apare în rev. Qpoem, 21 mai 2017)