Prins între două gânduri hipotermice
Nu mai știu cum să trec apele ce-mi cuprind vorbele
Aduse de torente până în dreptul inimii

Înfrigurat diminețile mele îmi rețin întotdeauna
Un minut de euforică visare
Ca garanție pentru insomniile mele viitoare

O să am și azi oboseli neavute vreodată
Cu ele voi fora prin adâncurile din suflet
Până voi inunda crepusculul vâscos

Doar așa mă voi elibera din vârtej
Și pneumatic voi pluti printre evanescente aurore
Surprinzându-mi diminețile ațipite
Mai mult de două minute