Sărutul umbrelor frivole
Adulmecă nemărginitul
Sar zâmbete de prin gondole
Privind pe el, tot infinitul.
Din scorbura fără dorințe
Acolo unde nu-i destin
Plâng ele pale umilințe
Atunci când stă paharu plin.
Ne întrebăm fără nădejde
Când el pustiul va-nfrunzi
Când amăgiți de o poveste
Vom căuta o nouă zi.
Simfonic totul e sublim
Ea muzica destinului e-agale
Privim spre unde nu murim
Căci chiar și dealul este-o nouă vale.
Iscoditori fără pereche
Căutători în praf de stele
Ne punem viața ca o zeghe
La poarta lui destinul, care
Va jubila în stil de gală
Va amăgi cum doar el știe
Va prinde ziua ce sfârșește-n seară
Și va porni spre-o nouă minte vie.