Lumea a înnebunit.
Reîncepe evul mediu
Răul cel de nedorit
Ne câștigă cu încetul.

Unii își trăiesc destinul
Fără griji,fără probleme
Și uită parcă de chinul
Altor oameni în durere.

Nu poți să mai înțelegi
Ce e rău și ce e bine
Când pretutindeni găsești
Bine-rau și rău cu bine.

Se creează-o nebuloasa
De nebuni și de bezmetici,
O lume primejdioasă
Însă cu multe biserici.

Doar ca,deși mulți caută
Alinarea în credință
După slujbă parcă uită
De ce înseamnă căință.

Și în continuare umblă
Printre rele,printre bune
Și, de fac o faptă bună
Speră să le meargă bine.

Este bine și așa,
Decât să facă doar rău,
Ajută pe cineva
Fie el un derbedeu.

Oricum e,totul se-nvârte
Între rău și ce e bine,
Cu vrute și cu nevrute
Dumnezeu este cu tine.

Eu sunt un simplu nebun
Într-o turmă de haotici
Căutând să îmi fac drum
Cu câțiva algoritmi logici.

Însă ori ca mintea mea
Nu acceptă societatea
Ori ca întreagă turma
Și-a pierdut identitatea

Și zburdă fără știință
Pe meleaguri rătăcite
Nu mai are conștiința,
A uitat de cele sfinte

A uitat și cine este
Și ce vrea ea de la viață.
E o lume de poveste
Care caută speranță.

Și trebuie ajutată
Să-și revină la ființă,
Ca într-o zi iar să poată
Să se-ntoarcă la credință.