semințele dorurilor nenumite nu se flamboiază
decât în vatră de atriu
n-o să culegi fructe exotice plantându-ți arborele identității
în aisberg
și nici carpeta clipei n-o să-ți fie velă statornică
oceanului cosmic
când te-ncumeți să-i cartografiezi zonele albe
într-o bărcuță cusută cu puncte în bordură de timp auster

niciodată îndeajuns de aproape de tine
intermitent îți pâlpâie chipul sub geană rareori
ciutura îți scoate în buză izvorul
însetezi după cel nevăzut
acut se relevă adevărul din roșu
trebuie mai mult decât palpezi și pleoapa dezvelește
două brațe nu-s deajuns criptic să dăltuiești cupolă magică pupilei
să-ți aduci toate falangele însămânțate în oameni
acasă

vinul greu al atingerilor fermentează de vise
mai greu decât greul pământului

parfumu-i hipnotizează operează tumorile numai anestezicul lipsește

îți iei zborul în spate ca pe golgota de servici și urci
spre răstignirea albului din tine
(este mai mult decât profesiunea – obsesia ta de credință)
acolo unde crivățul înzorește înțelesuri subtile
îi faci sufletului cuibul

nu-ți mai rămâne decât să descarci
în wordul tău pământesc muzica sferelor coapsele-ți vor frământa simfonii
în curgeri șopotitoare sau un stacato domestic
se vor mula văzduhului serafic din cartilaje
un alt poem vei îmbrăca smerit sub acordaje celeste

fără de veste și-n arpegii diafan de albastre tainele se vor umple de tine

ploi violete îți vor răspândii sporii
în grai școlit de căderi și-nălțări vor testa suflului
esența de alabastru
îndoieli și credințe au zebrat vinețiu noaptea din burice înainte
de-a impregna alchimic cuptoarele auricului argintiu

megabiții bucuriei de-a fi
în octavă de efemer (cu transcenderile incluse-n pachetul complet)
vor traduce limbajul stelelor botezându-le ritualic
toate travestiurile materiei îți vor încălzi incheieturile spațiului tău vital
sfios vei memora uneori partituri
sau vei uita de tine alergând după fluturi

nu ezita să chemi zeii tuturor nevăzutelor să-ți dea acreditare
pentru ușile care nu se deschid cu mâna

ai mare grijă totuși nu fă nod lacrimei în tine
vina din talpă să-ți fie doar compost creșterii bogate e un anotimp al iertării
și pentru tine râul se varsă în cer

tu ești minunea care-și înoată crawl toate direcțiile

sub copita aurie a dimineții eliberează poete galopurile din sânge
și orașele nu vor avea bulevarde pavate
doar din cicatrici sângerânde
vor curge mistere matlasate cu păsări printre panglici de curcubeu
niște gânduri de îngeri sunt gata
să explodeze

nu le-nfigeti în fiare

palmele râd când ceru-și întinde aripa un eon mai sus de
respirul creației