Într-un loc ferit de soare
Stă la umbră-un boschetar
Și-și spune cu voce tare
Despre viața de hoinar.

Are patruzeci și-un pic,
Barba parcă-i de călugăr
Și nu a mâncat nimic
Însă bea fără astâmpăr.

Tot își amintește-ntr-una
De cum era în armată ,
De Grivita și de Plevna
Chiar și de moș Ion Roata.

Despre Cuza si Unire,
Despre Ion Dragalin,
Și chiar cu multă mândrie
El spune că e român.

Este doar un boschetar,
Un nimic în societate
Însă nu aveți habar
Cât patriotism el poate.

Așa că a fi român
Și a tine la-a ta țară
Tine doar de a fi bun,
Nicidecum de vreo comoară.