Nebuna satului dansează
Printre urzicile-nflorite
Un dans din cele mai trăznite
La care alții nu cutează.

E singură, și nu contează
Că alte fețe-s cătrănite
Și-s obligate s-o evite
Cȃnd umblă goală în amiază.

Ce splendid e să fii nebună
Cu rochia-n zdrențe transparente
Fața un zȃmbet, părul vȃlvoi.

N-are dorințe realmente
Și nu ține deloc să spună
Că-i mai normală decȃt noi.