tot ce aștept de la tine e uitarea,
am speranțe mari în privința asta
și sunt convins că n-am simțit
vreodată atât de clar

trec cu vederea toate bucuriile,
momentele de tandrețe
și felul în care ne tulburăm fără rost
la fiecare pas greșit

închid ochii în fața cuvintelor și văd,
în cuprinsul brațelor mă alătur căutării
și dau drumul apropierii
ce ne păstrează singurătatea

simt lucrurile care nu sunt de înțeles,
las să se întâmple nuanțele și complicitatea
și clipele în care ne credem

însă oricât de fără capăt s-ar resimți situația,
mă bazez pe faptul că în cele din urmă
vor interveni între noi lucrurile mărunte,
poate chiar moartea

îndur atingerea ta care mă află pierdut
într-o fericire fără egal,
port ușurătatea sentimentului, convins
că într-o bună zi nu va mai reveni

anticipez dincolo de orice emoție momentul
în care te vei desprinde,
inspir libertatea ce te va purta mai departe

îmbrățișarea sfârșitului îmi aduce dragostea
și eliberarea de promisiunile
care n-au cum să nu fie încălcate