Tu ești un fel de poem complex care (mă) seduce
Versurile tale mari, libere, colorate, au rime interioare
Ce se doresc împerecheate
Cu o metaforă îmi exalți trăirile
Iar cu litotele din privirea ta mângâietoare
mă faci să mă fâstâcesc și să zâmbesc tâmp fără să mai știu de mine
Îmi deșirezi timpul cu cratima dintre două respirații sacadate
și cu un troheu înmuiat în lapte dulce
îmi răvășești toate simțurile.

Nu prea știu ce-mi place la tine...
Faptul că ești un poem seducător de la început până la sfârșit?
Sau o nimfă ce-mi anihilează voința de a mă împotrivi?
Lasă-mă să te citesc în etape - vers cu vers și strofă cu strofă
Să-ți descopăr sensurile de dincolo de cuvinte
Să fiu fascinat de frumusețea eufonică din ochii tăi
De aura cu care îți înșiri iambii în urma ta
Și de epitetul incandescent ce-ți mocnește în suflet

Încă mai citesc din tine și n-am ajuns nici măcar la jumătate
Ești un teribil poem de dragoste care mă atrage,
precum Calypso,
În lumile ei ascunse.