Seară de vară senină
Nimb de dorințe trezite
Cu greieri cântând în surdină
Și gânduri ce adorm neîmblânzite.
Ceru-i pierdut printre stele
Ea noaptea se tânguie lin
Un vuiet de arome-s rebele
Doar visul se-adapă din plin.
La marginea nopții prelungi
Unde nici aerul nu mai respiră
Tu brațele vieții le frângi
Sperând în neant ce inspiră.
Liniștea-i deplină și-și cere
Simbria cea de după vuiet
Amân pe nedefinit noi mistere
Și-ascult al inimii menuet.
Totu-i în somn afundat
Doar păsări de noapte mai speră
Să poată șopti neîncetat
Ce încă-i un val de himeră.
Dar zorii de zi răbufnesc
Iar soarele scapără-n vid
Adorm, dar mai bine-mi trezesc
Dorințe ce adorm tot timid.