rezemată de șoldul nisipos al clipei
țin post negru

după canoane mi se pune sub limbă
o bucățică de întuneric
în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea
trei stele orfane
și-au găsit refugiu temporar
în troița
de pe linia vieții

scot amnarul
creuzet ochiul scufundă galaxii numărat de abis
în geană perisabilă

mai am de consumat un rest de tandrețe anacronică
termenul de garanție
(de bună seamă și albă vedere asupra meridianelor)
expirat

în descreștere fiecare ochi de liniște

aripa nu mai aude cum respiră
depărtarea