geana nopții
tremură în fereastră
printre frunzele
privirii
poposesc visele
stelele își aruncă
lumina
de pe covorul cerului
strâng la piept
întunericul
și adorm
doarme și lumea
prăbușită în uitare
ca un om amețit de prea
multă viață
luna pândește de
după nori
spectacolul nopții.