De ce tot rîzi
Cu acele sloiuri parazite
Atîrnate de coaja unei nuci
Ce le crezi un zîmbet deformat
în balta plina de ulei
în care a plîns
îngerul
Cel batrîn...

Mi-ai pictat atunci
Un zîmbet
Și cu atîta migală mînuiai lama...
încet, și îngerul și-a început
Bocetul, picurînd ulei în lampă
Iar lampa pîlpîia zîmbind
Încît se speriau
Sloiurile
Și te speriai și tu de acel zîmbet încrestat