să rămân un timp în acest scenariu

o formă de supraviețuire

să presupun că el ar fi capătul drumului

citindu-mă

pe tine să te cuprindă frisoanele

să treci prin cea mai cruntă depresie

să nu fie nimeni în stare să te vindece

atât de dramatic bolnav încât

ori de câte ori vei vrea să strigi

doar numele meu să-ți vină în minte

doar numele meu să cadă în timpanele destinului

praf să se facă toate celelalte nume

o stivă de molecule și-atât

numele meu să adune aerul din preajmă

să ți-l aducă ofrandă în piept

tu să-l respiri

clipa să descrească

până dispare spaima până

moartea își face seppuku pe genunchii mei