erai gata să te deșiri în centrul orașului vechi
dar fix atunci ți-a sunat telefonul
și iubita te-a întrebat dacă o iubești și vinerea la prânz
te-ai oprit din nodul dispersiei și-ai răspuns automat că da
și de-a lungul încâlcirilor atâtor gânduri pe care le aveai exact când ai răspuns acel da
primești un pumn în stomac de la unu’ care te-a confundat cu altu’
o mașină taman atunci a oprit și-a scos un pistol spre tine
privești ca un prost în țeava lui
nu miști și nu clipești
aștepți să-ți zboare, la dracu, creierii
dar ăla trage trei focuri, unu’ după altu’, în tipul din spatele tău care se pregătea
să-ți mai bage un pumn-doi în cap
ești nesfârșit de viu și de static
îți dai seama că printre picioare îți curge sângele ăluia mort din spate
doar după ce o duduie strigă practic cât o ține gura
oh, gosh, o my gosh, o my gosh...
plutești peregrin pe vârful picioarelor în crâșma de peste drum
și bei pân’ te trezești din cea mai vie aiureală trăită de până atunci
era normal, îți zici, era normal ca ăsta să fie dracului un vis
un simplu vis, la dracu.