lipsesc, lipsesc puțin și mult
vise triste și clipe stranii
în colțurile camerelor
cu toamna sărutată de ploi
într-o cădere metaforică spre realitate
străpuns de săgeată, străpuns de chemare
bântuit de-un fir de păr din mijlocul
mirosului șters de tutun al camerei
cu mesajele profunde și rare,
dese, în culori șterse, pale,
de îmbrățișări călduroase contra
vântului rece de dor lipsesc;

la miezul nopții trezit de o umbră
și este agitație într-o beznă apăsătoare
ce se topește și dispare complet ca un țurțure
la auzul mângâietor al buzelor somnoroase

ești regina tunetelor și a ploilor
transformi toamna într-un tărâm ciudat
controlezi lacrimile și fructele
și liniștea
au mai rămas doar ciorile, înțelepte făpturi
am rămas și eu regele dramei ... ce detalii umbrite
de vortexul timpului; este fluid
ca atunci când zbori cu mirosurile mov
și evadezi; evadăm?

este o realitate simplă
cu mic-dejunul de la miezul nopții
cu o picătură de roșie ce stă pe buză
și-o întinzi și-mi mănânci dintre degete
pe care le sorbi din sărutări

ești regina tunetelor și a ploilor
te pot atinge prin sticla ce s-a tot spart de atâtea ori
și vezi un zâmbet, un sărut și cum se ating în adâncuri
două anotimpuri