dacă o căprioară ar supraviețui vreodată glontelui...
ar avea privirea asta
"...deci e de rău"
nu, a supraviețuit "sau poate este doar cadavrul"
suntem niște cadavre... și prea puțin încercăm să ne aducem la viață
dar căprioara a supraviețuit și privește lumea cu alți ochi
ea nu plânge când e împușcată
căci nici lumea nu devine mai bună și mai frumoasă
ea se dezbracă, din când în când și vede... răul îmbrăcat în arme

mă dezbrac pentru tine, a scris vânătorul pe
gloanțele lui albe; oamenii îl disprețuiau
pentru că vâna în pădurea mov ochii vii
și nu-i pasa de întuneric, este frate cu luna
"îmi este frică... poate într-o zi oamenii îmbrăcați
în arme îți vor înlocui glontele alb și vei suferi
și n-am să simt"
îmi voi face gloanțe doar din oasele mele
și-o să fie doar noapte; nu vei avea nevoie de
rochia ta albă ca să te găsesc
ai întunericul sub piele și îl miros printre
aceste sute de cadavre îmbrăcate în arme