între azi și mâine îmi odihnesc ideile
să regăsesc frumusețea în clipele de mâine
mă voi despărți de azi
cu tâmplele obosite de nesomn

voi alerga cu timpul să prind răsăritul
punctual și fără trădare
el mereu în fața mea
eu întotdeauna în urma lui

suie și coboară o vreme
umbrele îmi dau o lecție de lumină

în decența unei stări de veghe – tăcere
e greu să hotărăști ce trebuie să fii mâine
ce poți să faci cu tine
să devii posibil – o imposibilă uitare.