când mă simt rău
îmi caut rănile
și le intreb
ce-aș putea să fac
să nu mai plece

câte una mai renunță
se mai vindecă
dar eu
mă simt vinovat
că le-am înșelat încrederea

poate ar fi mai simplu
cu o singură rană
de pe buzele căreia
să se vadă sufletul
ca o prăpastie

mă gândesc că dacă
m-aÈ™ ridica
ar cădea de pe mine
ca o ploaie ruginie
și m-aș întreba
tot timpul
de ce am renunțat la ele.

poate ar fi mai simplu
să strig
după o pasăre măiastră
care să-mi lipească
rănile.