Prea mult m-am deschis...

E ca și cum ai lăsa neglijent ușa neîncuiată lumii
Să intre în tine cu toate năravurile și metehnele avute
Cu toate intențiile bune sau mai puțin bune,
Ascunși sau vicleni,
tot felul de persoane
Iscodindu-ți și inima și sufletul și gândul și viața...

Gata, ajunge! Afară din mine cu toți
Cei care sunt închiși în ei înșiși, ca într-o umbră neagră,
Cei care n-au încredere în lumină, dar se folosesc de ea,
Cei care-și dosesc chipul după o mască de Ianus.

Și cu o respirație mânioasă și în rafale
Curăț toate ungherele populate cu jumătăți de oameni și frânturi de amintiri
Îmi pun zăvor nou la suflet,
Îmi montez senzori de căldură la ușa inimii,
Și un sloi imens de gheață las la intrare

Omule! Dacă vrei să intri la mine,
Dezbracă-te de secrete, de întunecare, de ascunzișuri, de tine,
Fii luminos - precum o dimineață proaspăt invadată de soare,
Fii senin – ca după o spovadă sumară dar eficientă!
Altfel sloiul meu de gheață te va cuprinde
Și vei avea frisoane toate viața.