Râsete ascunse-n pereții odăii
demult văruite ,
lacrimi secate
pe obrajii de timp scrijeliți,
sunt amintiri ce încă renasc
pe o retină
ce poate-și trăiește
ultimul vis.

Dansând printre flăcări
rotocoale albastre de fum
preling spre tavan
clipe vii prinse în anotimpuri.

Cândva adânci
rănile nu mai dor,
de ce să mai adun cioburi de gând?

Pot încă atinge
bobul de rouă din cupe de flori,
până când,
pe drumul fără întors
lasa-voi sărutul tăcerii
peste o felie de timp.

27-03-2012