ești aici
în mijlocul deșertului
cei din urmă beduini au lăsat
cățiva cactuși
sperietura șopârlei
un cifru pentru
oaza pe care de atunci
n-a mai găsit-o nimeni
au rămas urmele dropiei
chemându-și puii din întuneric
resemnându-se cu amintirea
ești aici
ți-ai împlântat chipul
în strigătul dintre nisipuri
al mușuroaielor din imaginație
în cele câteva cuvinte al căror sens ai încercat
să-l păstrezi nealterat
deși peste ele s-au așezat de-a valma
înțelesurile erodate
proclamate de marea absență
și totuși
ești aici
captezi ce(nt)rul
aranjezi o masă
inventezi oaspeți
siluete concrete
oameni cu o istorie
personaje în carne și oase
culori pe care poți să pui mâna să urli încet
multe recipiente în care nestăvilite or să curgă
ploile
ești aici
în deșertul stâncos
cu tricoul fosforescent și
un pix verde
de sus
prada ușoară
naivul care nu se ascunde