așa ne-a prins gerul
cu puzderie de sentimente
eu cu eșarfa mov înfășurată
în jurul inimii
cu tine cu tot
țipându-ți muzical silabele
felul acela în care vârcolac nedomolit
ieșeai din așternutul trupului
doar ca să-mi institui genezele
îți ghiceam ochii în beznă
în sângerarea argintiului de lună
eram o iarbă talpa desculță
trezind pământul toate rădăcinile
așa ne-a prins gerul
a împietrit timpul
și-au înghețat trupuri
cu suflete cu tot
de măduvă ni s-a lipit Visul
și soarele ne-a înjunghiat
când pasărea a adus cerul
n-am mai putut fără grădină
te-am strigat copac
mi-ai răspuns floare
cineva a auzit
Cântecul