poezia este ca o scârbă mică
scăldată în sângele poetului
cum spun critici
traversând ziua
travestiți în poeți ce caută
ieșirea prin cuvânt
asemeni uliului care
după spintecarea prăzii
o tranșează pentru pui
cu ciocurile bolnave de sângele
poetului vinovat că a născut
cu o secundă mai devreme poemul
transfigurat de realitate
cu petice de cer
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte